dispune

Romanian

Etymology

Borrowed from French disposer, Latin dispono based off pune.

Verb

a dispune (third-person singular present dispune, past participle dispus) 3rd conj.

  1. to arrange, order, place
  2. to decide
  3. to command
  4. to dispose

Conjugation
    conjugation of dispune (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a dispune
gerund dispunând
past participle dispus
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dispun dispui dispune dispunem dispuneți dispun
imperfect dispuneam dispuneai dispunea dispuneam dispuneați dispuneau
simple perfect dispusei dispuseși dispuse dispuserăm dispuserăți dispuseră
pluperfect dispusesem dispuseseși dispusese dispuseserăm dispuseserăți dispuseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dispun să dispui să dispună să dispunem să dispuneți să dispună
imperative — tu — — voi —
affirmative dispune dispuneți
negative nu dispune nu dispuneți

Synonyms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.