invita
Asturian
Catalan
French
Italian
Verb
invita
Latin
Romanian
Etymology
Borrowed from French inviter, from Latin invītāre. Replaced the now obsolete or archaic inherited învita.
Conjugation
conjugation of invita (first conjugation, no infix)
infinitive | a invita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | invitând | ||||||
past participle | invitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | invit | inviți | invită | invităm | invitați | invită | |
imperfect | invitam | invitai | invita | invitam | invitați | invitau | |
simple perfect | invitai | invitași | invită | invitarăm | invitarăți | invitară | |
pluperfect | invitasem | invitaseși | invitase | invitaserăm | invitaserăți | invitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să invit | să inviți | să invite | să invităm | să invitați | să invite | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | invită | invitați | |||||
negative | nu invita | nu invitați |
Synonyms
Spanish
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.