parca

See also: parça and Parca

Catalan

Noun

parca f (plural parques)

  1. a being that personifies death

Italian

Adjective

parca

  1. Feminine singular of adjective parco.

Verb

parca

  1. third-person singular present indicative of parcare
  2. second-person singular imperative of parcare

Anagrams

Latin

Adjective

parca

  1. nominative feminine singular of parcus
  2. nominative neuter plural of parcus
  3. accusative neuter plural of parcus
  4. vocative feminine singular of parcus
  5. vocative neuter plural of parcus

parcā

  1. ablative feminine singular of parcus

Noun

Parca

  1. one of the goddesses of Fate[1]

References

Romanian

Etymology

Borrowed from French parquer.

Pronunciation
  • IPA(key): [parˈka]

Verb

a parca (third-person singular present parchează, past participle parcat) 1st conj.

  1. to park

Conjugation
    conjugation of parca (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a parca
gerund parcând
past participle parcat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present parchez parchezi parchează parcăm parcați parchează
imperfect parcam parcai parca parcam parcați parcau
simple perfect parcai parcași parcă parcarăm parcarăți parcară
pluperfect parcasem parcaseși parcase parcaserăm parcaserăți parcaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să parchez să parchezi să parcheze să parcăm să parcați să parcheze
imperative — tu — — voi —
affirmative parchează parcați
negative nu parca nu parcați

Derived terms

Spanish

Adjective

parca

  1. Feminine singular of adjective parco.

Noun

la parca f (uncountable)

  1. (poetic) personification of death
  2. One of the Fates
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.