rumega

Romanian

Etymology

From Latin rūmigāre, present active infinitive of rūmigō.

Verb

a rumega (third-person singular present rumegă, past participle rumegat) 1st conj.

  1. (of animals) to chew over again, ruminate
  2. (of people) to chew or masticate for a long time
  3. (of people, figuratively) to chew the cud, ruminate, ponder, consider

Conjugation
    conjugation of rumega (first conjugation, no infix)
infinitive a rumega
gerund rumegând
past participle rumegat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rumeg rumegi rumegă rumegăm rumegați rumegă
imperfect rumegam rumegai rumega rumegam rumegați rumegau
simple perfect rumegai rumegași rumegă rumegarăm rumegarăți rumegară
pluperfect rumegasem rumegaseși rumegase rumegaserăm rumegaserăți rumegaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rumeg să rumegi să rumege să rumegăm să rumegați să rumege
imperative — tu — — voi —
affirmative rumegă rumegați
negative nu rumega nu rumegați

Synonyms

Derived terms
Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.