ușura

See also: usura

Romanian

Etymology

From ușor.

Verb

a ușura (third-person singular present ușurează, past participle ușurat) 1st conj.

  1. to relieve, soothe, comfort, alleviate, disburden, lighten
  2. to moderate, calm, appease, pacify, assuage
  3. to facilitate, make easier

Conjugation
    conjugation of ușura (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a ușura
gerund ușurând
past participle ușurat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ușurez ușurezi ușurează ușurăm ușurați ușurează
imperfect ușuram ușurai ușura ușuram ușurați ușurau
simple perfect ușurai ușurași ușură ușurarăm ușurarăți ușurară
pluperfect ușurasem ușuraseși ușurase ușuraserăm ușuraserăți ușuraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ușurez să ușurezi să ușureze să ușurăm să ușurați să ușureze
imperative — tu — — voi —
affirmative ușurează ușurați
negative nu ușura nu ușurați

Synonyms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.