lăsa

See also: lasa, Lasa, Lāsà, läsa, låsa, and laša

Romanian

Etymology

From Latin laxāre, present active infinitive of laxō.

Pronunciation
  • IPA(key): [ləˈsa]

Verb

a lăsa (third-person singular present lasă, past participle lăsat) 1st conj.

  1. (transitive) to let, to allow
    Lasă-mi să-ți-o arăt.
    Let me show it to you.
  2. (transitive) to drop, to leave
    Am lăsat cartea acasă.
    I left the book at home.
    L-am lăsat liber!
  3. (intransitive) to not mind
  4. (reflexive, with accusative) to allow oneself
  5. (reflexive, with accusative) to give way
    Se lasă seara.
    It's getting dark.
  6. (reflexive, with accusative) to give up
    a se lăsa
    to give up
    a se lăsa de ceva
    to give up something

Conjugation
    conjugation of lăsa (first conjugation, no infix)
infinitive a lăsa
gerund lăsând
past participle lăsat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present las lași lasă lăsăm lăsați lasă
imperfect lăsam lăsai lăsa lăsam lăsați lăsau
simple perfect lăsai lăsași lăsă lăsarăm lăsarăți lăsară
pluperfect lăsasem lăsaseși lăsase lăsaserăm lăsaserăți lăsaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să las să lași să lase să lăsăm să lăsați să lase
imperative — tu — — voi —
affirmative lasă lăsați
negative nu lăsa nu lăsați

Derived terms
Derived terms
  • lăsător
  • lăsătură
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.